Trepte cu dinti

Intr-o zi frumoasa de toamna, o femeie sedea in fata dulapului si rostea binecunoscuta intrebare: "Oare cu ce sa ma imbrac azi?" Si in timp ce medita ea acolo, din coltul dulapului ceva albastru parca facea cu ochiul. Materialul incepu sa cuprinda umerii, pieptul, lasand un decolteu rotund, dar nu prea adanc, iar apoi aluneca pe spate, pana la mijlocul acestuia, in timp ce restul de material inconjura coapsele pana aproape la jumatatea lor, putin mai jos de fund. Isi inchise cu grija fermoarul si se privi in oglinda. Un suras de multumire i se profila pe buze. Lua sandalele cu toc destul de inalt, poseta, cheile de la masina si via catre lucru. Eeei, dar o asemenea zi nu se putea sa ramana perfecta. Asa ca, fiind rapusa de sete, simti nevoia arzatoare de a merge la o pauza, la cantina situata cu un etaj mai jos. Isi chema unul dintre amici si urmau sa se intalneasca la parter. Tocurile sunau pisicos pe scari pana la antepenultima treapta. Atunci se auzi o troznitura pret de cateva zeci de secunde (maxim 40), dupa care liniste. Cele cateva secunde: un toc se agatase de marginea unei trepte. A fost de ajuns ca trupul femeii sa o ia la vale ca un bolovan. Prima treapta partenera la cazatura primise un sarut de la umarul drept. A doua treapta complice intampinase obrazul cald, a treia treapta se infruptase din plin cu spatele (mai mult de jumate din coloana vertebrala) si cu antebratul stang. Ultima treapta probabil fu cea mai incantata. Michael Elkan