ranjetul. mod de intrebuintare

singura manifestare geniala a muschilor faciali: ranjetul. daca zambim, o facem din complezenta, imbufnarile tot fatade sunt. dar ranjetul e masca autosecretata si perfect ajustata chipului celui monoton, dandu-i o aparenta de stranie metamorfoza. ca si cum sub epiderma ar incapea brusc o a doua persoana, misterioasa si ticsita de intentii ascunse. ranjetul nu este un automatism. ranjetul nu este nici macar o strategie . ranjetul e un soi de animal semi-salbatic. ingrijirile tale sunt adiacente si secundare, nu-i ucid in niciun fel autonomia. el apare numai atunci cand ai maxima nevoie de eficienta lui. ti se-ntinde satisfacut/pisiceste pe fata si gata. efectul scontat nu-ntarzie sa se produca. oamenii te privesc oripilati, se dau cu un pas mai in spate, se-nghiontesc spre iesirea din capcana conversationala pe care le-o intinzi, se uita-n spate cu manie. din pacate, nu vom putea niciodata sa spunem: ranjeste, maine va fi mai rau. ranjim pentru ca este mai rau, dar chestia asta pare sa ne faca placere. masochismul ala elaborat este apanajul celor care nu indraznesc sa practice aceasta cea mai atroce forma de manifestare a lui. ranjetul din toata inima. ranjetul cu pofta. ranjetul de cand n-ai chef s-o lasi pe-o batranica sa ocupe locul tau din tramvai, pe care atat de comfortabil te-ai instalat (si-asa te asteapta o zi de cacat, cu profi carora le vei ceda fraiele discutiilor si cheile demnitatii tale). ranjetul de cand ii raspunzi cu indiferenta malitioasa unui fost iubit care-ti cere consolare si pentru care ai fi facut orice altadata (nu el zicea ca ai fost obsedata si ca abia a scapat de tine?). ranjetul de cand iei o rochie unicat din fata femeii care se-ndrepta spre ea cu speranta. ranjetul de cand platesti acea rochie, sub ochii dezolati ai aceleiasi femei. ranjetul pe care-l afisezi dupa ce te vezi prima pe-o lista. ranjetul ipocrit cu care-ti marturisesti infailibilitatea. ranjetul colgate cu care iti ridici trofeele. ranjetul care acopera mazga vreunui rateu inevitabil. ranjetul, forever. se spune ca razbunarea e arma prostului. eu zica ca ranjetul este arma prudentului. un mini spray paralizant pe care-l poti scoate la inaintare de cate ori ti-e imperios necesar, asigurandu-ti drum liber printre cadavrele atator si atator increderi in sine spulberate. ranjetul rascumpara chiar si neghiobia de care-ai putea fi acuzat in urma vreunui precar act de revansa. si unde mai pui ca e in tine, in buzunarele tale secrete. ce-ar fi un horror fara ranjete si grimase? o biata pantomima. ce-ar fi o tentativa a ta de-a taia capete, la figurat, fara arsenalul cuvenit? o biata discutie diplomatica. o simpla figuratie. ranjetul face din ambientul de moment al interlocutorului tau un iad. asa ca nu te sfii sa-l servesti fara amendamente sau alarme prealabile. ranjetele se preteaza oricarei situatii care ameninta sa te transforme in scalava principiilor cretine ale societatii. oricarui context care presupune aderarea la norme prestabilite. la acele cateva lucruri care sunt spre binele tau. ranjetul e antidotul si panaceul tau in momente de criza. numai sa=l gasesti pe cel autentic. numai sa-l aplici suficient de rapid.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Bienvenue chez chat

Emo kids.

Trepte cu dinti