vineri, 14 decembrie 2018

uncool & hopeless. sau invers

departe de mine gandul ca as avea potential de fata cool. vorbesc, mananc, ma comport,ma imbrac prea putin pretentios. de obicei imi aleg cuvinte simple pt ca orice aluneca de granitele inteligibilului devine, cum zicea aristotel, un barbarism. mananc sandwichuri cu paine neagra si cascaval vegetal, de-a gata si ceva dulce si mic, gen o magura la pret redus- pe canapea, relaxata. beau cafea de la aparatul automat nescafe desi mi-ar placea mai mult in q caffe. am citit putin codul bunelor maniere dar toata eticheta mea e anulata de instinctul bunului-simt primar. imi aleg haine din impulsuri jovial-copilaresti fara ratiuni speciale ce-ar putea tine de moda. si asta nu pentru ca m-as alinia snobimii intelectualiste care califica tot ce tine de capricii fashionable ca superficial si fastidios. gasesc pasionanta o atare atitudine pentru ca propune versatilitate si fler. e un templu pe care-l admir de-afara, constienta ca prin felul meu cvasi sleampat de-a fi jignesc, intr-un fel, gustul impecabil al femeilor in redingote stranse pe talie care pasesc semete pe strazile orasulu . tramp asumat sau detestat, dupa dispozitie, sunt fata cea mai departe de modelul avarege chic promovat de revistele glossy. o antieroina exemplara. mai ceva ca bridget jones. 1.60-59 de kilograme. obsedata de ideea unei diete drastice al carei timp nu mai vine. mioapa si stangace. plouata si constienta de carentele pe care le am si pe care nu le tratez in materie de tinuta desavarsita doar atunci cand am parul murdar. numai atinsa de acest sindrom, vad brusc ce si cum sunt. aproape grasa, cu tenul urat si patat, prost si ieftin machiata, piezis asortata. gasesc simetria coafurii mele o gaselnita exagerata, pe tiparul chelul si tichia de margaritare. parul slinos ce o complineste o data la doua zile ma obliga sa-mi cobor privirea si sa descopar cosuri inestetice pe care ma multumesc sa le tratez precar cu clean&clear, cearcane ca inelele trunchiurilor de copac, suveniruri de la bcu sau din fata adoratului laptop pe care, dintr-o falsa modestie sau dintr-un bine argumentat dezinteres, am renuntat sa le estompez- in zilele bune sunt chiar mandra de comorile de sub ochi, mi se pare ca striga din toti rarunchii despre munca infinita pe care-o depun on the inside.

sâmbătă, 13 octombrie 2018

vis sintetic

  cand ma trezesc pijamalele mi se par mai largi, mai aspre mai ca din alta viata fara fluide si fara alt aer decat ala pe care-l detesti ala care miroase a rau a rau de mare a rau de avion a rau de masina a pastile care nu te apara care numai te imping de la spate. pentru fiecare fericire exista un antidot/ si tot ce se poate intampla se intampla *** eu sunt nesfarsit de frumoasa, chiar asa mi-a zis calin, „nesfarsit de frumoasa",n-ar trebui sa ma tem, hainele mele ciudat de ponosite, rochiile, pantofii, mesele stau ca pe o sina de cale ferata. nu ma vand, ce vezi aici e partea falsa partea otravita din mine buruienile pe care le tii strans la piept si camasile devin una cu pielea. „intre vis si alt vis ar trebui sa fie pasaje ample, ai zis, ca intre o intrupare si alta" dar nu. nu. nu. * uite, seara, locurile in care ne intalnim se strang repede se fac mici mici de tot, machete pe care le privim cu jind, abtibilde pe chioscuri - la fel din 95 incoace- si azi visul de care ziceam mai demult se indeparteaza, si eu ma trezesc si pe strazile pe care merg magazinele respira unul si acelasi aer de rau de implozie de panica de lemn de marioneta in care roade o carie. nu exista pereti exista numai plamanii nostri pe care se depun mizerii, sufletele noastre ca niste depozite de fier vechi azvarlite la periferiile hunedoarei. cand mergem pe trotuare ne uitam in fiecare oglinda atarnata de gatlejele subtiri ale cersetorilor. si nimeni nu pare prea fericit. * „sa fii neputincios, sa uiti ca e ziua cuiva drag sa uiti tot despre cineva drag progresiv, gradual, dar totul, si sa-ti pui creierul mic la gat ca pe un gablont norocos" „sa te tii cu mana de fiecare perete si fiecare perete sa fie numai un ambalaj in care-ti transporti indiferenta rautatea suferinta" magazinele noastre sunt organe imense gonflabile pe care ne scriem numele la iesire si la intrare dar un nume de azi nu seamana cu un nume de ieri.

joi, 20 septembrie 2018

txte cu poze (nakedfriends)

am scris un grupaj oarecum dezarticulat pornind de la cateva imagini caracterizate de un soi de melancolie copilaroasa/ hartiile de turnesol ale varstei de care te desprinzi ca-n reveriile cu balansoare ce urca la cer. recunosc ca m-am folosit aici si de cateva pasaje onirice din arsenalul personal, sper doar ca le-am mascat suficient de bine. aici, piesele de puzzle (fragmentele) au sens si singure, si in ansamblul integrativ situat sub titlul asta sudat. da, sunt poezii noi, foarte noi. nakedfriends haina plina de corpul care mai mult te jeneaza. si sub carne- i-ni-ma- numai un clown cu degetele zdrobite. zici: sunetele strazii sunt ca matasea uzata, fara pic de efort se sfasie *** in momentul asta mare si incapator suntem mai multi ne tinem mainile si nasurile in parul in glugile in stofele saracacioase care acopera pielea smeada a celor din fata, (copil 1: si papusile, cu ele ce facem? copil 2:ni le bagam sub haine copil 3: ni le punem la gat in loc de cruci.) vom sfarsi ziua cu bine. gura ta o sa fie vanata, si parul tau o sa miroasa a miez de nuca a ceva bun venit de departe cobori. cobori. tu si tu iar. cum vara, dupa 10 minute de la ultima inghititura de apa, setea revine. si necontenit gandul la singuratatea singuratatilor. vis: imi tii muschii si venele laolalta ca pe niste sfori de marioneta. dar nu dansez ce rusinos nu pot sa dansez. o trambulina putreda egala c-o saritura in gol. sa nu te surprinda. nimic sa nu te surprinda. doar atunci cand pleci si uiti sa-mi zici „ne vedem maine" – usa camerei mele, inalta si grava, ca o femeie gravida cu pantecele straveziu //si eu captiva intr-un acvariu *** revad iarba tesita de rulotele circului praga. si afisele lor lipite de coastele fetitei care danseaza. cercuri, privirile voastre, se rotesc in jurul ei ametind-o. intr-un cimitir de masini, familia-i pregateste alt culcus mai incapator. alt text trist de spus oricui o sa-i intrebe.deja 2 saptamani si nicio furtuna. lucrurile mici imbatranesc mai incet. preferatul meu e un colier din dinti de copil.

sâmbătă, 28 iulie 2018

Mesaj de dragoste

De fiecare data cand telefonul suna am impresia ca esti tu. Vreau sa fii tu. Tu. Tu cel cu frunze verzi. Ma tem insa ca nu vei mai fi , ca tragicul vietii imi va rapi farama din tine pe care o am acum. Momente, mereu momente, etape, dar tu esti o frunza vie, asternuta pe sanul meu stang, ascultand o inima ce bate pentru tine. Diminetile mele vor fi perfecte cu bratele tale petrecute peste umerii mei goi fara grija hainelor aruncate pe covor. Si soarele isi va tine razele in privirile noastre neastamparate. Tu imi vei spune „Buna dimineata" si eu doar voi zambi aiurea si voi luneca mai adanc in bratele tale. Tu razi. Mereu razi. Esti neinchipuit de dulce, ultimul indragostit cu ultima sa indragostita. Fatalitate: suntem doi. As putea repeta vorbe la nesfarsit, dar nu ar avea noima fara tu langa mine. Fara tine mi-as pierde sensul si directia mea este doar catre tine. Sunt nebuna, o nebuna in bratele unui nebun in cantecul amiezii. E frumos cand pana si becul se intreaba de noi, cand ne duce lipsa. Dar noi atunci suntem in parc, ascultam pasarelele cum isi falfaie aripile chinuite de zapuseala. E iunie. E cald. Iti vine sa arunci hainele departe, undeva unde sa nu ti le gaseasca careva si sa ti le dea inapoi. E prea cald. Dar noi stam imbracati la umbra. Ne gandim la toate lucrurile frumoase si la toate lucrurile urate care intr-un final sunt frumoase. Sublim. Imi place cand spui sublim. Felul tau de a fi e la fel de ciudat ca si al meu. Ne invartim mereu tigarile inainte de primul fum. Unii spun ca asa se face, noi spunem ca asa facem noi. O sa murim impreuna, fericiti de cancer la plamani. Mereu unu. Vom avea o cruce pe care o vom imparti, cu numele noastre gravate negru. Sau poate alta culoare. Depinde cum vrei tu. Mie imi este indiferent. Iubirea nu este colorata. Iubirea e universul, e cea mai mare minune. Si poate… cea mai mare culoare. Copacii mereu se mira. Te mine, de tine, de noi, si isi scapa frunzele. Si atunci tu esti frunza. Si te suflu incet numai ca sa ma joc cu tine. Asa din dragoste toate lucrurile sunt frumoase. Chiar si cele urate. Tu nu stii, dar parul tau imi place la nebunie. As putea vorbi toata ziua despre el. Dar nu vorbesc pentru ca o sa fiu geloasa, geloasa pe aceasta zi care ma va auzi vorbind asa de frumos despre tine. O sa ma gandesc apoi ca se va indragosti de tine. Asa ca o las doar sa te vada si doar inima mea sa stie, si sa iti impartaseasca si tie acest mic secret despre o iubire in doi, si despre parul tau frumos. Inima mea vorbeste des cu tine. Si tu o auzi. Numai cand te superi pe mine si pui botic te faci ca nu auzi numai ca sa imi faci in ciuda.

joi, 28 iunie 2018

Despartire

vei pleca si odata cu tine toata lumina toate ploile si toate zambetele cearsafurile inca imi zgarie pielea si trebuie sa o spui: niciodata nu m-ai iubit mai mult! niciodata nu vei putea opri intunericul sa iti tasneasca din gat si sa alunece pe strazi astupand porii dilatati ai zilei pleca si odata cu tine toata lumina toate ploile si toate zambetele cearsafurile inca imi zgarie pielea si trebuie sa o spui: niciodata nu m-ai iubit mai mult! niciodata nu vei putea opri intunericul sa iti tasneasca din gat si sa alunece pe strazi astupand porii dilatati ai zilei

vineri, 25 mai 2018

Sfarsit de an

Parca am incepu ieri. Ma vad intrand in o camera cu mult sub standardele de viata cu care eram obisnuit, 3 colegi noi, la FEAA inca vreo 30, incep sa merg la facultate….azi, maine….Se mai schimba anul, colegii….vara in SUA…. colegi noi, la Finante, altii noi la Info EC….colega de mers la scoala e aceeasi din anul I, Amelia, care anul asta a fost ca un secretariat pentru mine pentru ca nu am mai retinut nimic despre termene la discipline, notare, referate si tot o intreb pe ea. S-a intors roata, ca in toate. Si acum, final de an 3, final de facultate. Ies la un suc(=2 beri), cu un prieten de anul trecut, fost coleg de camera. In mare aceleasi temeri, aceleasi intrebari despre ce va urma. Imi pare bine ca am cativa prieteni care impartasesc in mare aceleasi convingeri cu mine. Mai sunt si oameni sufletisti pe lumea asta. Imi doresc…..ploaie si cer noros pentru urmatoarele 2 luni….Soarele e simbolul timpului pierdut.

Telefon cu ecran 18:9 sau 16:9?

 Ecranul reprezinta una dintre cele mai importante elemente din componenta unui telefon mobil. Acestea au evoluat atat de mult incat se p...