Vineri… sau pur si simplu vineri

Dimineata ma indrept agale, pe tocurile de 12 tzenti, cu pieptul scos frumos in fata, spatele drept si cu un zambet schimonosit (ca sa devina schimonosit, era ajutat cu brio de cei 12 tzenti de sub talpi) catre masinuta mea draga. Instantaneu au avut loc urmatoarele reactii in lant: zambet transformat in gura casca, oprit din mersul gratios, transformat intr-o inmuiere a genunchilor si, automat, indoirea lor sub acea forma de X, picat geanta de pe umar, intrat in pamant de rusine, revenit la suprafata, continuat drum catre masinuta, cerut scuze de la ea, suit in masina si p'aici ti-e drumul. Acuma o sa va intrebati probabil de unde reactiile alea. Pai iaca de unde: masina mea arata de parca ar fi stat in apropiere de asa ceva (rog a se inlocui "shit-ul" cu noroi, da?). Si chinuindu-ma eu sa caut un loc mai… curat pe manerul de la usa, imi vine o idee: azi am sa spal obiectul cu patru roti! Ei bine, eu gata, pornita, hotarata ca azi spal masina, ce dreac'. Si nimic nu ma va impiedica sa o spal! Si vad ca e innorat si miroase a ploaie, si tot neclintita ideea mea.