vineri, 5 noiembrie 2021
Azi ar fi trebuit sa fie luni. Poate miine
A fost o vijelie scurta, urmata de o ploaie la fel de scurta si bogata
Televizorul s-a inchis brusc, le-a inchis tuturor gura, strada s-a intunecat, noaptea a venit cu o ora sau doua mai devreme
Gata cu isteria, cu lectiile despre resemnare, gata cu ziua asta tembela
Azi ar fi trebuit sa fie luni
O zi careia iau aplicat o motiune de cenzura. Si o greva generala. Experienta a reusit: ne-am obisnuit cu gindul. De miine mergem mai departe, numarind citi mai suntem pe drum, buimaci spre niciunde. Il ascult (si il vad) pe Bob Dylan (cu un lung popas la Motu Pittis), il citesc dintr-un vechi Andries
Poate miine (One Too Many Mornings) Nu sint ciinii care latra, nu e luna care tace Ziua a fugit incolo, noaptea a venit incoace Daca vii in asta-seara tot aici ma vei gasi O sa-mi zici iar Buna seara, eu n-am sa-ti raspund, sa stii E un om la colt de strada pe-unde trebuie sa treci O sa se uite dupa tine cind dimineata o sa pleci Seara imi vei povesti cum ai rosit cind te-a vazut Eu n-o sa cred nici o silaba, tu o sa crezi ca te-am crezut Am pasit in asta-seara peste-un prag mult prea inalt Inapoi a ramas cerul, si-nainte, doar asfalt Buza ta avea la colturi picaturi curate Daca mi-ar fi fost doar sete si tot le-as fi baut pe toate Trenurile care pleaca sint aceleasi care vin Gara e o simpla gara, doar orasul e strain Ce vreau azi de la tine, miine iar o sa vreau Insa miine-i prea departe si-astazi, prea aproape-ti stau Camera mea ti-e straina, prietenii mei nu iti plac Pina sa-ti ating obrazul o sa mai apun-un veac Si-o sa ai in loc de pleoape doar petale de cais Eu voi fi si-atuncea tinar, tu vei fi si-atunci un vis Nu e luna care tace, nu sint ciinii care latra Nu sint pasii mei cei care se apropie de poarta Eu de-atunci te astept, tu intirzii sa vii Si-asa-i fiecare noapte, si-asa-i fiecare zi. Bob Dylan Servus, Blogolume! Cella isi ia
un pic, la revedere
dar e
aici. Stiu drumul
Daurel incearca un raspuns la o intrebare pe care mi-o pun si eu
Da, e tot mai
liniste-n coltul asta de blogolume
Brightie ma intreaba de poezie
Nu stiu, chiar mai e? Spleen. Karla ma intreaba cum de mai rezist
Apa trece, incerc sa zic
Deea rostogoleste ginduri prin soare, prin iarba
Rascoliri. Brush este limpede: cam asta am facut si noi cu tara
Cristian sterge un paragraf dar romanul vietii se scrie mai departe
Andi cintareste trupul iluziilor cu trupul senzatiilor
Andrei reuseste un exercitiu de imaginatie. Ca un fior rece
45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Google+ flavius obeada Like this: Like Incarc... Related
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce trebuie să știți despre încălzirea prin pardoseală
Explorarea noastră a încălzirii electrice prin pardoseală și a funcționalității sale interioare continuă și astăzi. De asemenea, vă vom ofer...
-
Încălzirea casei devine o prioritate pentru noi, în special în momentul în care sezonul rece începe să își facă simțită prezența, astfel înc...
-
Un city break în Verona pentru câteva zile de relaxare ar putea fi o opțiune minunată pentru anul acesta, dacă sunteți în căutarea unei des...
-
Explorarea noastră a încălzirii electrice prin pardoseală și a funcționalității sale interioare continuă și astăzi. De asemenea, vă vom ofer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu