Azi ar fi trebuit sa fie luni. Poate miine…

A fost o vijelie scurta, urmata de o ploaie la fel de scurta si bogata… Televizorul s-a inchis brusc, le-a inchis tuturor gura, strada s-a intunecat, noaptea a venit cu o ora sau doua mai devreme… Gata cu isteria, cu lectiile despre resemnare, gata cu ziua asta tembela… Azi ar fi trebuit sa fie luni… O zi careia iau aplicat o motiune de cenzura. Si o greva generala. Experienta a reusit: ne-am obisnuit cu gindul. De miine mergem mai departe, numarind citi mai suntem pe drum, buimaci spre niciunde. Il ascult (si il vad) pe Bob Dylan (cu un lung popas la Motu Pittis), il citesc dintr-un vechi Andries… Poate miine (One Too Many Mornings) Nu sint ciinii care latra, nu e luna care tace Ziua a fugit incolo, noaptea a venit incoace Daca vii in asta-seara tot aici ma vei gasi O sa-mi zici iar Buna seara, eu n-am sa-ti raspund, sa stii E un om la colt de strada pe-unde trebuie sa treci O sa se uite dupa tine cind dimineata o sa pleci Seara imi vei povesti cum ai rosit cind te-a vazut Eu n-o sa cred nici o silaba, tu o sa crezi ca te-am crezut Am pasit in asta-seara peste-un prag mult prea inalt Inapoi a ramas cerul, si-nainte, doar asfalt Buza ta avea la colturi picaturi curate Daca mi-ar fi fost doar sete si tot le-as fi baut pe toate Trenurile care pleaca sint aceleasi care vin Gara e o simpla gara, doar orasul e strain Ce vreau azi de la tine, miine iar o sa vreau Insa miine-i prea departe si-astazi, prea aproape-ti stau Camera mea ti-e straina, prietenii mei nu iti plac Pina sa-ti ating obrazul o sa mai apun-un veac Si-o sa ai in loc de pleoape doar petale de cais Eu voi fi si-atuncea tinar, tu vei fi si-atunci un vis Nu e luna care tace, nu sint ciinii care latra Nu sint pasii mei cei care se apropie de poarta Eu de-atunci te astept, tu intirzii sa vii Si-asa-i fiecare noapte, si-asa-i fiecare zi. Bob Dylan Servus, Blogolume! Cella isi ia… un pic, la revedere… dar e… aici. Stiu drumul… Daurel incearca un raspuns la o intrebare pe care mi-o pun si eu… Da, e tot mai… liniste-n coltul asta de blogolume… Brightie ma intreaba de poezie… Nu stiu, chiar mai e? Spleen. Karla ma intreaba cum de mai rezist… Apa trece, incerc sa zic… Deea rostogoleste ginduri prin soare, prin iarba… Rascoliri. Brush este limpede: cam asta am facut si noi cu tara… Cristian sterge un paragraf dar romanul vietii se scrie mai departe… Andi cintareste trupul iluziilor cu trupul senzatiilor… Andrei reuseste un exercitiu de imaginatie. Ca un fior rece… 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Google+ flavius obeada Like this: Like Incarc... Related