pentru toti cei care se mai indoiesc

in urma unor discutii destul de incinse cu terte persoane, cred ca e vremea sa lamuresc cateva lucruri legate de "apartenenta" mea la viata de orice fel din hunedoara. pentru ca detest acest oras cu aspectele lui sociale si culturale de cea mai autentica jena. pentru ca mi se face scarba cand trec pe langa fostul meu liceu (Colegiul National Iancu de Hunedoara), imi vine sa scuip pe termopanele galeriilor de arta, iar bradul petecit din fata oribilei case de cultura imi confirma faptul ca locuind aici m-am tradat pe mine insami de prea multe ori. nu tin la nimic din ceea ce mi s-a intamplat aici. nu tin la revista in care am debutat (pentru ca publica semianalfabeti anacronici, mai stupizi decat eram eu la varsta aia). n-am pic de respect fata de cei care au parut sa-mi acorde vreodata orice atentie de orice fel, dar mai ales o mare reverenta in fata celor care au gasit de cuviinta ca un comportament marlanesc se potriveste cel mai bine cu mine.(profa de latina- Gojol- careia ii zic once more: liceul ala se face singur de rahat, secretara care o suna pe doamna Bleoca dimineata la 8 ca sa vada daca totusi a venit cu mine la Bucuresti, ca urmare a faptului ca EA, iar nu altcineva - intr-o logica a firescului - m-a pregatit pt internationala, imbecilul de dinis, caruia nici nu ma obosesc sa-i scriu numele cu d mare, intrucat e un numai un kissasser din alt veac, de aur, ceausist, cum vreti voi). de pe urma mea, liceul meu a castigat 78 de milioane de lei vechi. cam mult, cred. prea mult. de-amar le-a si. nu mai exist pt voi, pe coridoarele voastre stramte, ca singurul orizont de dezvoltat in hunedoara. nu mai sunt acolo. nu mai contez. ASA CA NU MA MAI PUPATI IN FUND CU MARE, MARE INTARZIERE. SALUT!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Bienvenue chez chat

Emo kids.

Trepte cu dinti