Budila, nr.6

Realizată într-un stil neoromânesc timpuriu, această casă nu şi-a dobândit încă rafinamentul proporţiilor din faza matură a stilului. Cu toate acestea, se recunosc uşor trăsăturile specifice: acoperiş în şarpantă cu pante mari, volumul care adăposteşte intrarea este de formă paralelipipedică şi e mai înalt decât restul construcţiei, o verandă închisă cu număr impar de goluri rotunjite la partea de sus.

 Fereastra de la etaj are un chenar „în dinţi de fierăstrău” – cărămizile care îl alcătuiesc sunt dispuse la 45˚ faţa de  perete, rezultând o bandă zimţată; acest element morfologic este specific bisericilor din Ţara Româneasca, sec. XVII-XVIII.