foto de: Alexandra Ochinciuc, Iulia Dana Băceanu
Parfumului, nr. 33
STIL ARHITECTURAL:neoromânesc
PERIOADA:sfârşitul secolului XIX
GRAD DE PROTECTIE:monument de clasă B
ARHITECT:Nicolae Creţoiu
ADRESA:Parfumului, nr. 33
Clădire de un pitoresc aparte, realizată într-un autentic stil neoromânesc. Sunt combinate ornamente de factură orientală (forma ferestrelor, decoraţia ancadramentelor ), cu elemente brâncoveneşti (cornişa, butoni, decoraţii arce) şi piese inspirate din arhitectura tradiţională (stâlpii de lemn). Este una dintre cele mai frumoase case pe care Bucureştiul încă le mai are.
3 Comentarii pentru “Parfumului, nr. 33”
Comenteaza
Mai vezi si:
C.A. Rosetti, nr. 27
STIL ARHITECTURAL:eclectic
PERIOADA:mijlocul secolului XIX
GRAD DE PROTECTIE:fără grad de protecţie
ARHITECT:necunoscut
ADRESA:str. C.A. Rosetti, nr. 27
David Emanuel, nr.6A
STIL ARHITECTURAL:neoromânesc
PERIOADA:interbelică
GRAD DE PROTECTIE:zonă protejată
ARHITECT:necunoscut
ADRESA:str. David Emanuel, nr. 6A
Constructorul a fost Nicolae Cretoiu, unul dintre constructorii Palatului Bancii Nationale. Curtea mai detine o cladire de 2 etaje, cu 6 apartamente, unde locuiau cu chirie 3 familii de evrei si trei de romani, acela fiind cartierul evreiesc al Bucurestiului. De altfel tot acolo e si spitalul Caritas. Cladirea din fata se intretinea din chiriile celei din spate. Ambele cladiri au aceleasi decoratii. Actualul proprietar al “cladiriii care plange” a incercat mai intai s-o darame, iar acum incearca sa obtina aprobare de la primaria sectorului 3 ca sa construiasca in curte, intre cele doua cladiri, un bloc.
Sunt de acord cu voi, este una din cele mai frumoase case din Bucuresti – pe strada Parfumului sunt mai multe case in stil neoclasic, destul de bine conservate si mult mai vechi. Ioana, proprietara in Parfumului nr.11
Am crescut si am copilarit la nr 35, in casa aceasta era farmacia spitalului Caritas. Din cate tin minte a fost renovata o singura data in perioada 1970-1990. Gradina avea un piersic nealtoit la intrare, un cires inalt la cativa metrii, multi trandafiri agatatori si deasemenea iedera. Duminica, pe timpul verii, multi dintre vizitatorii bolnavilor veneau aici, din cand in cand vedeam si tineri care sa sarutau cu foc chiar pe scarile din imagine. Tata a fost prieten cu cei din familia Cretoiu, am verificat si am un tablou in ulei semnat Nicolae Cretoiu. Cred ca tata mai are in tara cateva, daca nu le-o fi dat cadou.