foto de: Marius Moraru, Cezar Năstase, Vlad Radu
Moara Assan
STIL ARHITECTURAL:arhitectură industrială
PERIOADA:mijlocul secolului XIX 1853
GRAD DE PROTECTIE:monument de clasă B
ARHITECT:
ADRESA:Silozului, nr. 25
Astfel, după mai multe încercări, ale diverşilor negustori ai vremii, în 1853, George Assan şi Ioan Martinovici obţin aprobarea pentru ridicarea primei mori cu aburi la Bucureşti. Se spune că transportul maşinii cu vapori şi ai întregii instalaţii aferente, cumpărate de la firma Siegel din Viena, a durat două săptămâni pe Dunăre, până la Giurgiu şi încă patru până la Bucureşti, că au fost folosite zece perechi de boi şi că au trebuit consolidate toate podurile şi podeţele peste care urma să treacă. „Moara de foc de la Colentina”, după cum era numită de locuitorii oraşului, a devenit în scurt timp atracţia împrejurimilor.
Pornind de la o mică instalaţie de prese pentru ulei, mişcate cu forţa oamenilor şi căteva pietre de măcinat grâne, mişcate de cai, în 1853, începe construcţia morii acţionate cu motor termic. În 1894 se înfiinţează o nouă secţie de lacuri şi culori iar în anul 1903, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la deschidere, s-au mai adăugat câteva clădiri iar construcţiei principale i-a fost ataşat un ceas despre care George Potra spunea, în volumul „Din Bucureştii de ieri”, că a fost pentru multă vreme „ceasul oficial al oamenilor din cartierul Obor-Colentina”. Tot atunci se construieşte un nou siloz de grâne, care, la acea vreme, era cea mai înaltă construcţie din Bucureşti (41m). După această dată, moara este dotată cu energie electrică, având uzină proprie iar în luna iunie 1930 este transformată în Societate Anonimă pe acţiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite : măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri şi culori, săpunuri şi chit. În 1943 se introduc gazele naturale iar în 1948, prin naţionalizarea întrepriderilor, Fabricile Assan sunt împărţite în două : fabrica de morărit şi panificaţie „S.C. Grâul S.A.” şi fabrica de ulei „S.C. Solaris S.A.”.
8 Comentarii pentru “Moara Assan”
Comenteaza
Mai vezi si:
Calea Moşilor, nr. 203
STIL ARHITECTURAL:modern
PERIOADA:interbelică
GRAD DE PROTECTIE:fără grad de protecţie
ARHITECT:necunoscut
ADRESA:Calea Moşilor, nr. 203
Ardeleni, nr. 24
STIL ARHITECTURAL:eclectic
PERIOADA:sfârșitul secolului XIX
GRAD DE PROTECTIE:fără grad de protecție
ARHITECT:necunoscut
ADRESA:str. Ardeleni, nr. 24
m-ar fi interesat Casa Bossel …. anyone ?????
[...] mai scris şi pe alte bloguri, şi aş menţiona aici Explorator Urban, Arheologie Industrială şi Case care plâng. De asemenea, pe la sfârşitul lunii septembrie a anului trecut, Adrian i-a propus colegului [...]
Am fost impresionat de modul în care a exprimat gandurile despre Moara Assan – case care plang. Nu pot să credem că cineva poate scrie o poveste uimitoare ca ăla despre iubesc Moara Assan – case care plang.
Pot spune cu adevărat că am citit niciodată atât de multe informaţii utile despre Moara Assan – case care plang. Doresc să îmi exprim recunoştinţa faţăwebmasterul acestui blog .
Mesaj frumos despre Moara Assan – case care plang. Sunt foarte impresionat de timp şi efort le-aţi pus în scris această poveste . Eu va voi da un link de pe blog-ul meu de social media . Toate cele bune !
Sunt impresionat pentru a citi o astfel de poveste puternica despre Moara Assan – case care plang. Voi posta un link pe site-ul meu cupon pentru acest post pe blog. Eu voi fi înapoi pentru a citi mai mult.
Dragi blogger , am fost impresionat de modul în care a exprimat punctul dumneavoastră de vedere privind Moara Assan – case care plang. Am un blog de propria mea şi voi link inapoi la acest articol .
1 ianuarie 2012 dupa ora 15.00
Nu a fost cutremur, nici explozie.
Era doar un planseu sau un perete cazut.
Incet dar sigur un monument al industriei romanesti dispare.
E vorba de ruina Morii ASAN.
Un filmulet sau o poza nu era de folos, pentru ca s-ar fi vazut doar o mare de praf.