Casa Miclescu

Pe vremea când bucureştenii nu visau la mall-uri şi sedentarismul nu devenise un mod de viaţă, adică nu mai demult decât acum câteva zeci de ani, era vremea plimbărilor la şosea. Că au apărut mall-urile, nu-i nici meritul lor, nici vina şoselei. Pe Kiseleff nu se mai plimbă nimeni de mulţi ani, ci doar se circulă. Chiar şi pustie, este tot o zonă cu ştaif, unde puţinele clădiri sunt, mai toate, monumente. Dar câteodată, statutul de monument trebuie lăsat să se desfăşoare, să ajungă şi ruină, aşa cum ne-a obişnuit. Şi ce dacă e-n Kiseleff?

Aşa a ajuns un conac vechi de la începutul secolului XX, din casă boierească, văgăună pentru diverse lighioane. Construită într-o înlănţuire în care fiecare element pare just, casa este o prezenţă cu atât mai pitorească, cu cât nu se supune unui singur stil. Cel puţin, pitorească era acum câteva decenii. Astăzi, năpădită de plante căţărătoare, lipsită de protecţia ferestrelor şi a unei bucăţi de acoperiş, se distruge cu fiecare rafală de vânt, ca un castel din cărţi de joc. Pentru că trebuia, totuşi, plătit un tribut bulevardului fidel neoromânescului, colonelul Radu Miclescu şi-a decorat casa în acest sens. Cel mai spectaculos element este arcatura de pe faţadă, având avantajul longevităţii pietrăriei şi tencuielilor, aşa cum se făceau în vremurile lor bune. Prin ochiurile de fereastră sparte se vede, însă, adevărata tragedie. Pe zidurile fostei săli de bal se mai disting mostre ale vechilor decoraţii, de data aceasta cu puternic iz eclectic. Pictura de pe plafon a căzut odată cu el. Un început de scară şi o urmă pe perete lasă de înţeles că acolo era o supantă. În jurul sălii de bal din centrul casei se alipesc câteva încăperi care par a fi chicineta şi, poate nişte dormitoare. Totul este decojit, decapat, dezbrăcat de orice identitate. Dezolant.

Preocuparea meşterilor pentru o îmbătrânire frumoasă a construcţiei nu a fost în zadar, însă de la un punct, degradarea creşte exponenţial.  Este metoda de mare succes de a pierde un monument. Dar ce înseamnă un monument, când rămâne un teren intravilan, numai bun să construieşti pe el ceva cu care să scandalizezi opinia publică?