Casa cu “Omul de aramă”

„Geamurile sunt sparte, acoperişul este perforat, burlanele originale (cu model) au fost furate şi înlocuite cu unele standardizate, care şi ele au fost smulse, lăsând apa să şiroiască pe pereţi, cărămizile ce alcătuiau odinioară zidăria aparentă ivindu-se astfel de sub o subţire şi neglijentă spoială. Grifonii şi celelalte animale fantastice care înfrumuseţau jgheaburile au fost înlăturate. Cu toată starea jalnică în care se află, imobilul se impune şi astăzi drept o construcţie de nădejde, rezistând atât nepăsării actualului proprietar (ICRAL) cât şi chiriaşilor vandali.

Omul de aramă, impasibil, se încăpăânează încă să mai reziste vicisitudinilor vremii. Tot ce am reuşit să aflu despre fostul proprietar a fost că era „caretar”, adică făcea şi repara carete (trăsuri). Alţii spun că ar fi făcut avere ca antreprenor al structurilor metalice ale gării din Viena. Nu este exclus ca ambele variante să fie reale. Cert este că în spatele vilei există o mare atenansă, ce ar putea uşor să găzduiască şapte-opt boxe pentru construit şi reparat caretele.

Casei cu „Omul de aramă” ar trebui să i se asigure un rol social (pensiune, muzeu) şi să fie inclusă în circuitele turistice ale capitalei. Este destul de mare. Are două etaje şi un splendid foişor deschis; veritabil punct de belvedere asupra bătrânului cartier Precupeţii Vechi.”  (Silviu N. Dragomir, UN BUCUREŞTI MAI PUŢIN CUNOSCUT, Ed. Lucman, 2008)