11 iunie, nr. 29

Cel mai probabil, realizată la sfârşitul sec. XIX, clădirea prezintă unele elemente tipice stilului neoromânesc. Fără a fi monumentală, ea constituie un element de legătură între perioada eclectică şi cea marcată de curentul impus de şcoala românească de arhitectură din acele timpuri.

Faţada principală, cu accesul dinspre curte şi nu din stradă, este prezentă la multe construcţii bucureştene, marcă a unei tendinţe de introvertire. Foarte interesante sunt ancadramentele ferestrelor şi a uşii, cu atât mai mult cu cât vorbim despr o clădire modestă.